Evident ca acel post era doar pentru Elena .Eram ferm convins ca nu va intra nimeni in afara de ea atata timp cat nu mai postasem de demult . Se pare ca netspionul meu a intrat si a savurat ca la un reality show problemele noastre foarte intime .
Ieri , am intrat intr-un magazin Diverta din Ploiesti . La un momentdat am dat peste o carte unde credeam ca voi gasi lucruri interesante . "Ce stiu barbatii despre femei " era titlul .Deschid cartea si ... stupoare , toate paginile erau goale . M-am gandit ca poate e o greseala de tipar , adica de lipsa totala de tipar , dar doamna librar mi-a confirmat zambind ca asta e cartea .
Ideea care se desprinde din cele intamplate in ultimele zile si cartea descrisa mai sus este ca daca n-ai ce face si incerci sa le intelegi pe femei te pui singur pe butuci .
Spionule imi esti dator cu un comment :).
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Nu stiu daca sunt spion au ba, dar simt nevoia sa comentez:
1. nu se poate numi spion cel care ajunge sa citeasca o postare pe un blog public, adica in vazul lumii, la care are acces oricine stie butona si intamplator sau nu ajunge pe aceasta pagina;
2. daca ceea ce ai scris tu ii era adresat numai Elenei, ti-ai gasit cel mai prost loc; era de preferat un mail, o scrisoare, un porumbel mesager, etc.
3. eu cred ca ai facut oarecum voit gestul asta :)
4. in mod normal as fi tacut si-as fi mers mai departe; stiu ca nu mi-e adresat postul (nici asta, uffff), dar numarandu-ma printre cei ce te-au citit am decis sa nu ma mai abtin.
Multa bafta si abia astept sa citesc si post-ul de impacare, imbibat de optimism, bucurie si iubire impartasita.
Draga Oana nu tu esti netspionul meu .E vorba de o tipa care la un momentdat imi monitoriza toate postarile pe bloguri , cat stateam pe nu stiu ce saituri si care dupa ce a citit postul meu si al Elenei a sunat-o s-o intrebe daca s-o felicite sau nu .
Initial aveam de gand sa las postul foarte putin dupa care sa-l sterg , dar l-au citit destui incat sa nu mai fie cazul sa-l sterg .
Iti multumesc pentru comment .
Sincer, Mihai, nici nu ma consideram. Dar trebuia sa-ti spun ca gresesti luand la rost pe oricine ar fi fost sa fie, atata timp cat expui foarte clar, intr-un spatiu public niste chestiuni intime, personale. Nu e vina celui ce le-a citit, ci a celui ce le-a postat.
Stiu cum e cand te simti apasat si iti vine sa urli, iar blogul e de foarte multe ori un ideal recycle bin unde ne varsam ofurile si amarul. Cunosc, o fac si eu. Atat ca eu o fac putin mai discret si metafora mi-e un bun aliat. Astfel imi exprim trairile, iar cei ce le citesc doar pot intui in mare ce e, fara sa stie exact despre ce e vb. Ei se pot bucura eventual de-o scriitura mai mult sau mai putin inspirata, iar eu nu-i pot acuza de spionaj atata timp cat imi racnesc in plina scena gandurile si trairile.
Asupra acestui aspect voiam sa-ti atrag atentia. Problemele personale, de orice natura, atat cu iubita sau cu alte persoane se rezolva fata-n fata sau printr-o corespondenta privata. E un sfat prietenesc. Asculta-ma, ca-s mai mare! :)
Astept in continuare vestile bune. Din simpatie pentru persoanele implicate in disputa.:)
Oau! deci exista o noua forma de hartuire: nethartuire! :))
E o spioanca dragutza si desteapta numai ca eu am iubita .
Mi-au placut comentariile despre "Ce stiu barbatii despre femei..." Pare foarte interesanta, cat costa cartea? Merita sa dam banii pentru pagini goale? Si chiar daca ar fi pline de sfaturi, nu stiu daca le vom putea aplica vreodata...un suflet de femeie nu se deschide niciodata total in fata unui barbat...
Nu cred insa ca ne vom opri vreodata din incercarea de cunoastere, desi stim ca "ne punem pe butuci", o facem cu buna stiinta, ne dorim asta...
P.S. Ma bucur ca am gasit blogul tau...e plin de promisiuni, astept sa scrii mai des...
Trimiteți un comentariu